Cuvânt la instalarea în slujirea de protopop al Protopopiatului Beclean

-    11 februarie 2021 -

Parcursul vieții mele de până acum pare a fi al unui rătăcitor. Atunci când sunt întrebat, de către noile cunoștințe, de unde sunt, obișnuiesc să răspund: „din tot Ardealul”. Și un zâmbet se naște pe chipul celuilalt. Atunci mă explic: sunt născut în județul Sălaj, unde am și copilărit, într-un sat (Valea Loznei, jud. Sălaj), care suspina de pe atunci sub amenințarea dispariției, având o singură colegă de generație; mi-am continuat studiile în cadrul Seminarului Teologic din Baia Mare, apoi cele universitare la Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu; cea mai prețuită dintre colegele mele din perioada studenției mi-a devenit soție și este din Târgu Mureș; prima parohie încredințată spre păstorire, Budești, se află în zona bistrițeană a Câmpiei Transilvaniei și mi-am desăvârșit studiile la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca.  Pare a nu fi tot Ardealul, dar măcar l-am  înconjurat, iar pe de altă parte, simt şi ştiu că o parte din aceste locuri şi instituţii şi, mai ales, oameni sunt parte din mine, contribuind în mod capital la formarea mea.

Cu aceeași convingere afirm că drumurile tinereților mele au ocolit în permanență acest județ,  până când, într-o noapte, în mod neobișnuit pentru mine, am adormit în tren, tren care nu a mai oprit decât în dreptul Gării pe care scria mare Beclean pe Someș. Cred că se împlinesc în curând 20 de ani de la acea noapte petrecută în dreapta acestei catedrale pe marginea drumului european. Să fi fost un semn? Nu știu…

Fiind încă preot la Budești, doamna preoteasă nu s-a putut titulariza decât la Beclean, de unde, după logica noastră, la prima ocazie s-a transferat în comuna în care slujeam ca preot, excluzând categoric, la vremea aceea, așa cum îmi sugera directorul adjunct al Colegiului Național Petru Rareș din Beclean, Miron Costel, posibilitatea de a deveni slujitor al unei comunități  beclenare.
Și iată-mă aici!

Revin la ideea inițială: sunt un rătăcitor sau un călăuzit?
Uitându-mă în urmă spun cu toată convingerea că Domnul Dumnezeul nostru este Cel ce a ”rătăcit” împreună cu mine și din această „rătăcire” niciodată nu am avut de pierdut. De foarte multe ori am îngânat împreună cu psalmistul: ”Doamne, nu am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine” (Ps. 130,1), și în calea mea, deși de multe ori dificilă, am cunoscut odihna împlinirii și a bucuriei dincolo de așteptările mele.

În fața acestei noi slujiri, la care Înaltpreasfinția Voastră mă chemați, mă plec cu smerenie și rostesc încă o dată: ”Iată vin să fac Voia Ta Dumnezeule!”, cu gândul și încrederea că tot El grăiește și lucrează prin Părintele meu Mitropolit.  În fața fiecărei provocări din parcursul meu mă consideram mărunt, slab, nepriceput…. Pentru astăzi nu s-a schimbat nimic, dar întotdeauna am avut conștiența faptului că nu sunt singur și… din fericire nici acest gând nu m-a părăsit. Îndrăznesc să cred că Domnul, Cel ce ne zice: „nu voi M-ați ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi” (In. 15,16),  ne însoțește, ne îndeamnă și ne luminează, pe măsura responsabilităților ce ni se încredințează și ni le asumăm. De aceea îi mulțumesc Domnului „pentru toate câte ne-a dat nouă” (Ps. 115,3), Înaltpreasfinției Voastre și Permanenței Consiliului Eparhial pentru alegere și încredere, făgăduind totodată ascultare, sinceritate, transparență și cuget curat.
Colegilor de slujire, părinților și maicilor din mănăstiri, colegilor foarte dragi din Corala Osana, colegilor din cadrul biroului protopopesc le făgăduiesc, prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel, că mă voi bucura împreună cu dumneavoastră, voi plânge alături de dumneavoastră, doresc să vă fiu frate, prieten curat, sfătuitor fără vicleșug, fiu bine intenționat pentru cei cu mai multă experiență și părinte de câte ori va fi nevoie pentru fiecare. Găsiți un loc în inima voastră și pentru mine și să ducem dulcele jug al lui Hristos împreună.
Părintelui protopop Neagoș Felician, părintelui Cândea Alin, le adresez rugămintea și diponibilitatea de a sta înaintea Domnului și a comunității, în duh de pace, înțelegere, respect reciproc și bună cuviință creștinească.

Onorate oficialități locale, județene și parlamentare, dragi reprezentanți ai diferitelor instituții ale statului, vă asigur de toată considerația și  determinarea mea de a regăsi în instituția Protopopiatului Beclean partenerul dispus să apere demnitatea umană, siguranța socială și orice alt lucru în beneficiul credincioșilor din acestă zonă.
Doamnelor și domnilor directori ai instituțiilor de învățământ, mă bucur în chip deosebit  de prezența dumneavoastră. Cred că sunteți în asentimentul meu că educația nu își atinge scopul de formare adevărată a caracterului uman, dacă nu privește elevul în complexitatea ființei sale de existență înzestrată cu inteligență, sentimente și o înaltă chemare spirituală. Cred cu tărie că orice sistem educațional care omite acest întreg va fi sortit eșecului. Vă adresez rugămintea și disponibilitatea ca la nivel comunității noastre să orientăm parcursul tinerelor generații, prin împreună lucrare, spre orizontul veșniciei în locul vremelniciei și al celor cerești mai mult decât al celor pământești.

Dragilor și bunilor credincioși din Beclean și nu numai, vă pun la suflet cuvintele Sf. Ap. Petru: „voi înșivă ca pietre vii zidiți-vă drept casă duhovnicească, preoție sfântă, ca să aduceți jerfe duhovnicești bine plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, fiindcă voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric la Lumina Sa cea minunată”.

Părinte Proin-Protopop Doru Zinveliu, ați ostenit aproape 50 de ani bisericii lui Hristos. Rămân în urma dumneavoastră edificii care vă vor purta numele peste sute de ani; sediul Protopiatului Beclean este a doua casă pentru Sfinția voastră. Vom încerca să nu lăsăm uitarea să se aștearnă peste aceste adevăruri și, dacă ne va fi cu putință, să ținem în pas cu vremurile misiunea acestei Instituții. După atâtea osteneli, vă dorim să trăiți plenar acestă etapă a vieții, pentru dumneavostră și cei dragi dumeavoastră.

Pe toți vă încredințez de prețuire și de cele mai bune intenții. Nădăjduiesc, cu ajutorul Domnului,  să devin factor de echilibru în tulburare, de pace în dezbinare, colaborator sincer într-o lume a dublei măsuri. Mă rog Domnului și milostivului Dumnezeu să mă lumineze cu înțelepciune, să mă povățuiască cu Duhul Său și să mă întărească în răbdare, iar pe dumneavoastră pe toți, Vă rog „de la vlădică până la opincă”, să mă însoțiți cu rugăciunea, cu sfatul, cu disponibilitatea, curajul și dorința de a fi mai buni, mai adevărați, mai ai lui Dumnezeu!