MĂNĂSTIREA “SFINŢII MĂRTURISITORI ARDELENI” PETRU RAREŞ
Dintotdeauna istoria s-a scris și s-a rescris de către fiecare generație în parte, atât după exigențele științifice și metodologia timpului, cât și după interesele politico-economice ale vremii respective. Într-o societate, poate prea „încinsă” de lupta pentru putere, întoarcerea la izvoare, la istoria autentică, se dovedește oricând benefică. Dacă în Transilvania medievală românii nu au avut majorități în mediul urban, cultura a avut ca leagăn îndeosebi mănăstirile, aflate de obicei în mediul rural și care merită reconstruite.
Astfel, la salba mănăstirilor închinate marilor noștri voievozi Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul s-a adăugat de curând și Mănăstirea „Petru Rareș Vodă” din localitatea Ciceu-Corabia, comuna Ciceu-Mihăiești, județul Bistrița-Năsăud.
Mânăstirea „Petru Rareș Vodă” a fost (re)întemeiată în anul 2014 – deși actul oficial s-a emis cu data de 1 ianuarie 2015 – la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, precum și la dorinţa credincioşilor din zonă, susținuți de domnul primar Valentin Mureşan. Ridicat în cinstea domnitorului Petru Rareș, așezământul monahal îi are ca ocrotitori spirituali pe Sfinţii Mărturisitori Ardeleni: Cuvioșii Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, Mucenicul Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului și Preoții Mărturisitori şi Mucenici Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel.
Primul stareț numit al noii chinovii Părintele Protosinghel Teofan Timiș, viețuitor al obștii Mânăstirii Nicula, reușește într-o perioadă scurtă de timp să ridice o casă monahală, un mic paraclis, iar biserica de zid este ridicată până la cota 0, fiind turnată fundația și placa.
Astfel, Biserica „provizorie” va fi inaugurată la 10 decembrie 2016, iar primul clopot și casa monahală vor fi sfințite în ziua de 12 decembrie 2015. Instalarea oficială a starețului și punerea pietrei de temelie a noii biserici s-au săvârșit în 21 octombrie 2015, prin slujirea și binecuvântarea ÎPS Andrei al Clujului. Clopotnița cu cele trei clopote a fost sfințită la data de 21 august 2016.
Mânăstirea se află în apropierea stâncii pe care se află ruinele Cetății Ciceului, care a aparținut în trecut domnitorului moldovean Petru Rareș.
Acesta, alături de soția sa, Elena Doamna, au ridicat mai multe lăcaşuri de cult, între care amintim: Mănăstirea Probota (unde se află și mormântul său), Mănăstirea Râșca, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia, Biserica „Sfântul Dumitru” din Hârlău și Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava. De asemenea, voievodul a refăcut Mănăstirea Moldovița, Bistrița, Humor precum și Mănăstirea Caracalu din Muntele Athos.
Mănăstirea, respectiv cetatea – monument istoric din secolele XIII-XIV – este „gazdă” de peste 50 de ani a unui festival închinat memoriei voievodului Petru Rareș, organizat sub numele de „Serbările Cetății Ciceului”, eveniment care are loc în prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august, astfel încât putem spune că mânăstirea își revendică și un hram istoric, de această dată Petru Rareș fiind voievodul de seamă care a avut o relație cu totul specială cu această zonă.
Familia domnitorului Petru Rareș a locuit un an și jumătate la Ciceu, vreme în care îi purta de grijă judele Thomas Boldorffer din Bistrița, „bunul nostru prieten”, cum era numit de domnitorul plecat la Constantinopol pentru a redobândi tronul. De acolo a și scris Rareș: „Vom fi ce-am fost, și mai mult decât atâta”.
Textul academicianului Sorin Dumitrescu, „O jalbă cât un manual de domnie”, ne descoperă răsunetul uriaș pe care l-au avut în Imperiul țarist câteva idei de domnie ale lui Petru Rareș, ajunse la muscali prin intermediul scrisorii „Plângerea lui Ivasko Peresvetov”, scrisă de curteanul rus cu același nume, care a trăit cinci luni la curtea domnului moldovean. ,,Plângerea, adresată pe la 1540 țarului Ivan cel Groaznic, pivotează în întregime în jurul domnitorului Petru Rareș, ales de Peresvetov dintre toate capetele încoronate ale Europei creștine ca model de înțelepciune și dreaptă credință și cuprinde citate masive din zicerile esențiale ale voievodului moldovean”.
Pentru dobândirea înțelepciunii, Rareș îl îndeamnă pe țar să fie atent la „lectura” căderii Constantinopolului, care capătă conotații apocaliptice. Academicianul Dumitrescu citează: ,,Și așa zice, cu lacrimi la ochi, voievodul românesc despre credința creștină: după păcatele noastre s-a întâmplat că am căzut în robia necredincioșilor și străinilor de neam, pentru fărădelegea grecească, că Grecii au părăsit lumina pentru întunerec, au căzut în toate în herezie și l-au mâniat pe Dumnezeu cu mânie nepotolită”.
Autorul presupune că între Rareș și turci ar fi fost o înțelegere după care Moldova ,,se bucura de suzeranitatea Înaltei Porți, ca teritorii și împărății tributar supuse”.
Urmașul lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș, fiu al marelui domnitor moldovean, a domnit în două rânduri în Moldova: ianuarie 1527 – septembrie 1538, respectiv februarie 1541 – 3 septembrie 1546, când se stinge din viață.
Petru Rareș a primit, alături de cele preluate de la înaintașii lui în tron, multe domenii în Transilvania, devenind domnul român extracarpatin care a deținut cele mai numeroase și mai extinse posesiuni în spațiul intracarpatic, românesc, al Transilvaniei.
Între acestea se numără nu numai Ciceul cu domeniul său, Cetatea de Baltă și satele aparținătoare acesteia, ci și Ungurașul, cu domeniul său, cetatea Almaș de lângă Huedin, și Rodna, cu minele sale, precum și orașul Bistrița, toate acestea stăpânite de Domnitorul Moldovei în împrejurările destul de agitate din punct de vedere politic și militar din prima jumătate a secolului al XVI-lea.
Părintele protosinghel Teofan Gheorghe Timiș, actualul stareț al mănăstirii, s-a născut în 6 august 1981. Liceul l-a urmat la Bistrița, la Grup Școlar Forestier, în perioada 1996-2000. În ultima zi a lunii iulie, 2000, intră în monahism, mânat de dragostea față de Dumnezeu și Biserică. După o perioadă în care este viețuitor al mănăstirii, este tuns în monahism la 20 aprilie 2003, în obștea Mănăstirii Nicula. A fost hirotonit diacon la 21 noiembrie 2003. În perioada 2004-2008 urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, secția patrimoniu „conservare-restaurare”, din cadrul Universității Babeș-Bolyai. În 13 aprilie 2008 diaconul Teofan este hirotonit preot.
Între anii 2006-2009 primește ascultarea de iconom, apoi în 2009-2014 este numit preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea de maici, Salva. Aici, în 9 aprilie 2010, pentru osârdia depusă, primește hirotesia în treapta de protosinghel. În acest timp, chiar dacă a fost implicat activ în desfășurarea lucrărilor de la mănăstire, părintele s-a îngrijit și de perfecționarea sa continuă, în 2010-2012 urmând cursurile aceleiași facultăți, la nivelul master.
Atât la Nicula, cât și la Salva, dar mai ales la Ciceu Corabia, unde a ridicat o vatră mănăstirească în cadrul căreia este singurul viețuitor, părintele stareț a fost distins în 2013 cu Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”, iar mai târziu, peste ani de rugăciune și muncă, Înaltpreasfințitul părinte Mitropolit Andrei i-a acordat „Crucea Arhiepiscopală”.
Actualmente, sfintele slujbe se desfășoară în paraclisul mănăstirii, iar biserica mare este la nivelul fundației.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!