Parohia DUMBRĂVIŢA

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DUMBRĂVIŢA

Istoricul comunităţii parohiale
Parohia Dumbrăviţa face parte din Protopopiatul Ortodox Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud.
Numele actual al localităţii -Dumbrăviţa- a fost dat în mod oficial în anul1928 şi derivă din apelativul dumbravă (s.f., pădure de stejar) şi sufixul diminutiv iţă.
Cunoscut ca satul preoţilor şi al dascălilor, localitatea Dumbrăviţa este situată pe şoseaua Uriu, ramnificaţie la 12 km., pe partea dreaptă a Văii Ţibleşului, între comunele Căianu-Mic şi Spermezeu şi aparţine comunei Spermezeu. Este o localitate de luncă, aşezată de o parte şi de alta a râurilor Dicşor (Dumbrăviţa) şi Sărata, cu altitudini cuprinse între 280m şi 490m. Cele mai vechi urme de locuire de aici datează din epoca bronzului ce provin de la o necropolă dacică, aparţinătoare culturii Wittenberg. Prima atestare documentară a localităţii Dumbrăviţa este de la anul 1456, de acum înainte aflându-se în posesia mai multor nobili maghiari. Până la anul 1928 va fi pomenită în documentele vremii cu denumiri ce gravitează în jurul celor de Dyug, Dögmezö, Giug . Aceste denumiri, de la cuvintele maghiare dög(mortăciune, animal mort) şi mezö(câmp), provin, potrivit unor legende, de la mirosul respingător al unor cadavre care au rămas neîngropate în urma unor bătălii sau de la existenţa în vechime a unui loc plat în care se aduna apa venită de la Perişor şi Păltineasa, formând aici o mlaştină urât mirositoare.
Istoricul bisericii parohiale
Locuitorii acestui sat au refuzat să primească unirea cu Biserica Romei din jurul anului 1700, cu toate că localităţile din jur au făcut acest lucru. În 1822 localitatea avea 67 de familii ortodoxe; în 1837 erau 719 locuitori: 692 ortodocşi, 4 reformaţi şi 23 de evrei. Conform Recensământului din anul 1850 Dumbrăviţa avea 696 locuitori, 359 bărbaţi şi 335 femei, din care ortodocşi 621, 52 greco-catolici, 21 israeliţi, 650 români, 23 ţigani şi 21 evrei . În 1866 existau 762 de locuitori: 680 ortodocşi, 45 greco-catolici şi 28 evrei; în 1891 erau 911 locuitori: 864 ortodocşi, 4 romano-catolici şi 41 evrei; în 1938 avem 980 locuitori: 920 ortodocşi şi 60 evrei. Prima biserică, din lemn, a fost pe un deal -Cârligătură- unde se presupune că ar fi fost şi satul. De aici a fost adusă într-unul din cimitirele satului actual (Cimitirul Vechi), pe o mare ridicătură. Această biserică a fost donată parohiei Căşei.
În 1896 s-a început zidirea noii biserici în centrul satului, sub pastoraţia preotului Teodor Cotuţiu, din donaţia credincioşilor, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Aceasta a fost construită din piatră şi cărămidă, de către meşterul Maftei din comuna Mănăştur, în stil neobizantin, acoperită cu tablă zincată, fiind sfinţită de către mitropolitul Ardealului de al Sibiu, Miron Românul. Despre biserica aceasta J. Kadar spunea că „este una din cele mai frumoase din împrejurimi” . Biserica are formă de navă, cu un turn, iar ca dimensiuni este cea mai mare de pe Valea Ţibleşului.
În anul 1929 biserica a fost zugrăvită şi pictată pe boltă de către Ioan Pop, zugrav din Cluj, şi de către Rozoş Ştefan, pictor din Baia Mare. Pictura, în stil neobizantin, a fost executată în ulei mat în bune condiţii tehnice, după modelul pictorului Smighelsky. Renovări au avut loc în anul 1950, când s-au reparat pereţii în exterior, stropindu-se cu ciment şi var. O altă renovare a interiorului a avut loc în anul 1959 când s-au zugrăvit pereţii sub preotul Procopie Cotuţiu, în acelaşi an biserica fiind resfinţită de preasfinţitul episcop Teofil Herineanu. În anul 1962 sub pastoraţia preotului Alexandru Şerban biserica a fost împodobită cu diferite obiecte iar în anul 1970 a fost reacoperită cu tablă zincată şi s-a instalat lumina electrică.
Din anul 1973, datorită preotului Benedict Vălean, biserica este împrejmuită cu gard din fier şi beton. În anii 1994-1995 biserica a fost pictată iar exteriorul a fost retencuit cu ciment şi terasit. În anul 1995 biserica a fost resfinţită de preasfinţitul Irineu Pop Bistriţeanul. În anul 1997 în curtea bisericii s-a înălţat un frumos monument al eroilor din cele două războaie mondiale. Datorită faptului că preoţii parohi erau, de obicei, fii ai satului nu a existat în Dumbrăviţa casă parohială. Prin grija preotului paroh Claudiu Herinean (2007-2014) s-a înălţat o impresionantă casă parohială pe trei nivele precum şi altarul de vară situat în curtea bisericii, între biserică şi monumentul eroilor.
În patrimoniul Bisericii se mai păstreză 3 icoane pictate pe lemn şi un proscomidiar din lemn pictat, toate cu inscripţii vechi chirilice, cărţi vechi de cult, precum şi trei clopote, unul dintre acestea, păstrat de la biserica veche din lemn, fiind turnat în 1679 cu inscripţia „ANNO DOMINI 1679” iar altul, fără a se cunoaşte anul, poartă inscripţia „INTEDOMINO”.
Preoţii parohiei Dumbrăviţa pe care îi cunoaştem sunt : Lup 1760-1793, Iacob Cotuţiu 1793-1813, Gavriil Giurgiuca 1813-1843, Pantilimon Cotuţiu 1843-1882, fiul său Teodor Cotuţiu 1882-1921, Ioan Cotuţiu 1922-1956, Procopie Cotuţiu 1957-1959, Viorel Oprea 1960-1962, Alexandru Şerban 1962-1970, Benedict Vălean 1971-2007, Claudiu Herinean 2007-2014, Ciprian Dorel Văidăhăzan 2014-azi.
Cimitirele
În parohia Dumbrăviţa există două cimitire, cimitirul bisericii vechi – cu cruci sculptate în piatră, unde a existat şi vechea biserică din lemn, cimitir în care nu se mai înmormântează – şi cimitirul sătesc „de pe Lab” care se foloseşte până în prezent. Pe lângă acestea mai sunt şi mici cimitire familiale, de obicei în grădina din spatele caselor.
Activităţi culturale şi filantropice în trecut
Sub păstorirea preotului paroh Gavriil Giurgiuca (1813-1843) s-a edificat o şcoală de lemn pe grădina unui particular. Urmaşul său, preotul Pantilimon Cotuţiu (1843-1882) a cumpărat o grădină, pe care s-a adus şi s-a mărit şcoala de lemn. În anul 1858 la şcoala confesională din localitate învăţau 50 de elevi, învăţător fiind Petru Mureşan –„diacul cel bătrân” . Fiul preotului Pantilimon, preotul Teodor Cotuţiu – capelan (1880-1882) şi paroh (1882-1921) – a clădit din piatră în grădina bisericii, între anii 1904-1906, o nouă şcoală care există şi azi. Fiind şcoli confesionale, preoţii ortodocşi s-au îngrijit de cele necesare pentru desfăşurarea în condiţii bune a activităţii şcolare pentru copiii români. Din 1921 şcoala confesională a fost înlocuită cu şcoala primară de stat, iar din anul şcolar 1924-1925 s-a trecut la învăţământul de 7 clase.
Profilul actual al parohiei
În anul 2015 numărul credincioşilor ortodocşi din Dumbrăviţa era de 450 de suflete. Tendinţa demografică este descrescătoare datorită natalităţii scăzute, îmbătrâniri credincioşilor dar şi fenomenului de migrare în străinătate a tinerilor în căutarea unui loc de muncă, toate acestea cu toate că în sat în că funcţionează grădiniţa şi şcoala gimnazială cu clasele 1-8. Iniţiate de preotul paroh Claudiu Herinean, pentru dinamizarea activităţii pastoral-misionare, culturale şi catehetice din parohie, în prezent la casa parohială se organizează activităţi săptămânale cu tinerii: jocuri, activităţi recreative, cateheze, discuţii pe teme de interes pentru tineri, ateliere de litografii, împletit brăţări dar şi activităţi periodice de ecologizare a mediului precum şi pelerinaje ocazionale.
Bibliografie
Cherescu, Pavel, „Eparhia Ardealului în lumina Conscripţiilor şaguniene din anul 1858”, în vol. Mitropolitul Andrei Şaguna. Creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Ed. Andreiana, Sibiu, 2008
C. Suciu, Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania, I, Bucureşti, 1969
Hermann, Teodor, protopop ort. rom., Monografia istorică a protopopiatului ortodox român Dej, 1925
Haiduc, Laura, Dumbrăviţa – Monografie generală (lucrare de absolvire), Bistriţa, 2003
Recensământul din 1850. Transilvania, ediţia a II-a, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004
Date contact
Parohia Ortodoxă Dumbrăviţa, str. Principală, nr. 187A, sat Dumbrăviţa, com. Spermezeu, jud. Bistriţa-Năsăud. Hramul Bisericii este „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Telefonul oficiului parohial: 0263 347 557. Email: parohiadumbravita@yahoo.com