Anamneze…

Începutul anului 2011, ianuarie, a fost marcat de stingirea din viață a celui care a trăit viața la superlativ, Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, omul și slujitorul lui Dumnezeu, la care nu existau compromisuri. A fost un luptător în tot timpul vieții sale și și-a pus pecetea pe sufletele celor care l-au cunoscut: mireni, oameni de cultură, clerici și credincioși. La trecerea sa în veșnicie durerea despărțirii a copleșit inimile tuturor.
A urmat sinodul mitropolitan și adunarea mitropolitană, ședințe în care toți membrii erau marcați de pierderea înaltului ierarh. Printre cei care au luat atunci cuvântul, s-a numărat și subsemnatul, în calitate de deputat eparhial: „suntem în umbra celui ce ne-a condus atâția ani și nu cred că este cazul să deznădăjduim. Dumnezeu va avea grijă de noi!” Acest lucru s-a și adeverit. După dezbaterile adunării mitropolitane, mergând în curtea interioară a Sfintei Arhiepiscopii, m-am întâlnit cu Preasfințitul Vasile Someșanul, omul care aducea atâta bucurie ori de câte ori poposea sau slujea la Beclean sau pe Valea Viilor. Mi-a zâmbit, parcă încurajându-mă să-l întreb: „Ce ați făcut Preasfinția Voastră?” Răspunsul a fost pe măsură: „Am făcut ceea ce trebuia să fac. Înaltpreasfințitul Bartolomeu ne-a lăsat un testament fără dubii: „În urma mea să rămână un urmaș demn și fără pată în privința credinței noastre”. M-am bucurat să aud aceasta. Despărțindu-mă de Preasfințitul Părinte, l-am găsit cu privirea pe Preasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, pe care l-am văzut pentru a doua oară în viață. Pentru prima dată îl văzusem în fața reședinței arhiepiscopale din Cluj-Napoca, alături de părintele profesor Moraru Alexandru, care m-a și prezentat. Rămâneam atunci plăcut impresionat pentru că aveam prilejul să cunosc un arhiereu atât de tânăr. Acum, îi priveam fruntea îngândurată care exprima imensa responsabilitate pe care și-o asuma, deoarece la ședința Sfântului Sinod, a fost ales ca viitor Mitropolit al Clujului.
În ceea ce mă privește, după instalarea ca mitropolit a Înaltului Andrei, lucrurile s-au derulat într-un ritm alert. Cu prilejul ultimei ședințe din cadrul Protopopiatului Năsăud, părintele protopop de atunci, l-a întrebat pe colegul meu de slujire din Beclean dacă găsește un loc unde să edifice un sediu de protopiat. Răspunsul acestuia a fost prompt, asigurând că ,,dacă trebuie, găsim”! Aceasta a fost ultima ședință administrativă a Protoieriei Năsăud la care am participat.
În același an, 2011, în 27 aprilie, de Duminica Floriilor, am fost anunțat telefonic că Înaltpreasfințitul Părinte Andrei slujise în Bistrița și în drum spre reședința arhiepiscopală avea intenția să facă o vizită pastorală la Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Bucuria acestei vizite a fost de partea mea, pentru că arhipăstorul nostru avea ocazia să vadă rezultatele muncii mele și a credincioșilor din Beclean. Așteptam nerebdător, când o mașină neagră, cu numere de București, a oprit în fața sfintei biserici și a coborât Înalpresfințitul Părinte însoțit de părintele vicar Iustin Tira și părintele consilier Claudiu Grama. Vizita a fost scurtă, dar plină de ideile pragmatice ale părintelui mitropolit, care a admirat arhitectura interioară și cea exterioară, exprimându-și bucuria pentru stadiul lucrărilor. Înaltpreasfinția sa a dorit să vadă și demisolul ,,catedralei”, iar fiecare întrebare arăta preocuparea sa practică: voia să știe scopul final al spațiilor amenajate acolo. Am exprimat gândurile mele în sensul organizării unui altar provizoriu în absida de răsărit, iar în celelalte două abside un muzeu etno-religios. De asemenea, mai doream și amenajarea unei biblioteci și a unor birouri administrative parohiale, apoi, bucătărie și grup sanitar, iar în spațiul mare o sală de ședințe. În ceea ce privește altarul provizoriu, părintele mitropolit nu a fost de acord menționând că singurul altar va fi cel de sus, din biserică. Întrebarea care m-a pus pe gânduri a fost în cât timp aș putea să pun la dispoziție tot spațiul amenajat. Răspunsul meu a fost unul hazardant: în două luni de zile, însă termenul era unul mult prea scurt pentru ce era de făcut. La ieșire, înaltul oaspete, înainte de a ne lua rămas bun, a discutat cu părintele vicar despre o dată propice în care să fiu chemat la Ahiepiscopie. Părintele vicar a scos în evidență faptul că este o perioadă aglomerată a Săptămânii Patimilor și că după sărbătorile pascale mi se va comunica ziua cea mai potrivită. Convocarea telefonică a venit în ziua de marți, în Săptămâna Luminată, iar miercuri m-am prezentat în audiență la Înaltpreasfințitul Mitropolit. De față era și părintele consilier administrativ, Baciu Cristian. Am fost întrebat dacă știu motivul chemării mele, după care mi s-au înmânat două documente. Nu știam nici motivul chemării mele și nici care era conținutul acelor documente. Mina relaxată, zîmbitoare și plină de încredere a părintelui ierarh mi-a inspirat, însă, curaj; cele două documente erau decizia de reactivare a vechiului Protopopiat Beclean, și lista parohiilor apaținătoare, și numirea mea ca protoiereu al acestuia. Am primit acestea cu multă emoție și cu asigurarea că Îl voi sluji pe Dumnezeu cu multă credință și cu toate puterile mele. Am fost îndrumat să îmi găsesc, pentru munca administrativă, niște ajutoare vrednice: secretar, contabil și asistent social. Am plecat, pentru ca peste o săptămână să mă întorc însoțit de echipa aleasă: ca secretar, părintele Lucian Gabriel Badale, și ca economist-contabil, doamna Diugan Alina Eva, care au primit binecuvântarea din partea chiriarhului. În septembrie 2011 a fost numit în postul de asistent social, teologul Ovidiu Dorian Brașai. Peste ani, mi s-a confirmat faptul că nu m-am înșelat în privința acestor oameni vrednici.
La început sediul protopopiatului a fost stabilit la demisolul Bisericii Sfântul Andrei. În data de 12 iunie 2011 s-a sfințit spațiul destinat funcționării birourilor administrative, iar, la sfatul părintelui mitropolit, am discutat cu domnul primar al orașului Beclean, Nicolae Moldovan, în vederea obținerii unei locații destinată protopiatului. Astfel, a fost atribuită, spre folosință, aripa clădirii unei foste școli generale, la actuala adresă – Aleea Castanului, nr. 4. Tot prin grija primăriei, acest spațiu a fost adaptat necesităților aferente desfășurării activităților curente: sală de ședințe, birou protoieresc, birouri administrative, bucătărie, grup sanitar și magazie. Noul sediu a fost inaugurat de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, în prezența domnului președinte a Consiliului Județean, Emil Radu Moldovan, a domnului primar Nicolae Moldovan și altor oficialități, oameni de cultură și jurnaliști, dar și a preoților și călugărilor din cadrul protopopiatului nostru. Pentru tot sprijinul acordat Bisericii, domnului primar Nicolae Moldovan, pentru prima dată în județul nostru, i s-a acordat cea mai înaltă distincție pentru mireni, a sfintei mitropolii, „Crucea Transilvană pentru mireni”.
În cei zece ani de activitate protoierească am ajuns, treptat, să cunosc preoții și să le împărtășesc realizăriile, bucuriile și aspiarațiile lor pentru a conlucra spre propășirea Bisericii lui Hristos și în vederea mântuirii sufletelor celor încredințați nouă, ca în sânul unei adevărate familii.
Pentru toate acestea, dăm slavă lui Dumnezeu, Atotputernicul!

BECLEAN, 1 decembrie 2020 Protopop
Preot Doru Vicențiu Zinveliu