MĂNĂSTIREA “SFÂNTUL LUCA” DOBRIC

      Sfânta Mănăstire “Sfântul Evanghelist Luca”, din Dobric a fost înființată la sfârșitul lunii noiembrie a anului 1992, într-o clădire a fostului sediu CAP al Comunei Căianu Mic. Cu ani în urmă clădirea a aparținut nobilului maghiar Bornemissza Karoly, iar în anumite împrejurări, nefericite pentru acesta, a ajuns în posesia avocatului clujean Aurel Milea.

      După instaurarea regimului comunist, clădirea și proprietățile aferente intră în propietatea statului român, fiind folosită, rând pe rând, ca sediu pentru grădiniță, școală, dispensar și cămin cultural. După 1990, aici au funcționat două baruri, un aprozar, două brutării și sediul ACUI (Asociația Creștin Umanitară Internațională).
Mănăstirea se află în mijlocul satului Dobric ai cărui locuitori sunt, în proporție de 90%, de confesiune penticostală.

      Evident, ei nu și-au dorit-o tocmai în mijlocul lor, astfel încât, nu mai puţin de 12 ani, mănăstirea s-a aflat în procese civile cu aceştia. Cazul a fost extrem de mediatizat, mai ales în contextul falsei înţelegeri a drepturilor omului şi a minorităţilor religioase, care, la Dobric, nu au fost respectate, obştea mănăstirii fiind des umilită, agresată verbal şi fizic, în scopul intimidării şi părăsirii Sfântului aşezământ.

      Amărăciunea acestor măicuţe a fost accentuată şi de lipsa unui sprijin din partea autorităţilor locale şi judeţene, care – printre altele – au autorizat construirea unei „case de adunare” pentru cultul penticostal la doar câţiva metri de zidul mănăstirii.
Începând cu anul 1993, sub conducerea maicii starețe, stavrofora Veronica Coțofană, mănăstirea cunoaşte multe realizări, transformându-se într-o frumoasă vatră monahală de cultură și spiritualitate ortodoxă.

      Astfel, în anul 1993 au fost amenajate chiliile şi paraclisul cu hramul „Sfinții Împăraţi întocmai cu apostolii, Constantin şi mama sa, Elena”, prima sfinţire săvârşindu-se pe data de 3 octombrie a anului 1994, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu.
În anii 2000-2001 se ridică o biserică de lemn în stil maramureşean având hramul „Sfântul Evanghelist Luca”. Aceasta a fost împodobită cu străni și iconostas din stejar, sculptate de deținuții Penitenciarului din Bistrița.

      Începând cu anul 2001 și până în 2004 se finalizează construcţia zidului de piatră ce înconjoară 2,5 ha de teren, cu clopotniţă la intrare şi trei căi de acces. Ulterior s-a amenajat și o parcare pe o suprafață de 0,35 ha. În aceeași vreme, cu ocazia sărbătoririi jubileului mănăstirii (2002) a fost restaurat și resfințit paraclisul „Sfinţii Împăraţi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena”, acesta fiind dotat cu pictură nouă, străni, iconostas sculptate din tei şi frasin, policandre, sfinte vase, îmbrăcăminte, cărţi de cult etc.

      Printr-un efort deosebit, aici la Dobric s-a ridicat, între anii 2005-2020, un frumos complex monahal ce cuprinde o sală culturală, două trapeze cu bucătărie, o bibliotecă, un atelier de confecționare a obiectelor bisericești, un atelier de croitorie și numeroase chilii pentru obștea mănăstirii.
În anul 2008 a început construcția bisericii celei noi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în momentul de față reușindu-se să se slujească în ea, având toate cele de trebuință.

      Astfel, biserica a fost împodobită cu iconostas, străni, mobilier în Sfântul Altar, toate sculptate în lemn de stejar și două impunătoare policandre, comandate într-un atelier grecesc. Biserica beneficiază de încălzire prin pardoseală, aceasta din urmă fiind din marmură. În viitorul apropiat urmează ca biserica să fie pictată în frescă.
În incinta mănăstirii se află și un Centru pentru persoane vârstnice. Fundația așezământului social a fost pusă în anul 2013, astăzi clădirea fiind ridicată și acoperită, urmând a fi dată în folosință în cel mai scurt timp. Însă, implicarea maicilor în acțiuni filantropice este mult mai veche, mănăstirea adăpostind, încă din 2005, anumite persoane vârstnice-cazuri sociale, oferindu-le adăpost, hrană și îngrijire până la obștescul sfârșit.

      Toate cele enumerate mai sus s-au realizat, cu eforturi deosebite din partea maicilor Mănăstirii Dobric, în frunte cu maica stareță, stavrofora Veronica Coțofană, ele fiind sprijinite de oameni apropiați și fii duhovnicești ai Mănăstirii, dar şi de bunii credincioşii din împrejurimi și din alte locuri.
Stavrofora Veronica Coțofană, stareța Mănăstirii Dobric s-a născut la data de 6 aprilie 1964, în satul Viișoara, comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău, din părinții Constantin și Dorica Coțofană.

      După terminarea claselor primare în satul natal, a urmat cursurile gimnaziale în orașul Onești, județul Bacău. În anul 1997 a susținut și promovat examenul de atestat teologic din cadrul Seminarului Teologic Ortodox Cluj-Napoca. Începând cu anul 1997, s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, pe care a absolvit-o în anul 2001. Între anii 2011-2012 a urmat cursurile de masterat de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
În vara anului 1986 a intrat în cinul monahal, fiind închinoviată, ca soră, la Mănăstirea Nămăiești, județul Argeș.

      În anul 1990, făcând ascultare, a intrat în obștea mănăstirii Brâncoveni, județul Olt, iar din toamna anului 1992 și până astăzi se află la Mănăstirea Dobric, județul Bistrița-Năsăud. Începând cu anul 1995, a fost numită și instalată, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu Anania, ca stareță a acestei mănăstirii.

      În anul 2002, cu ocazia a 450 de ani de atestare a Mănăstirii Nicula, a primit rangul de stavroforă, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist și a altor înalți prelați ai BOR.

      În anul 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, cu ocazia binecuvântării bisericii mari a mănăstirii, i-a acordat distincția Ordinul „Mihai Vodă”.

      Cu toate greutăţile întâmpinate, putem spune că mănăstirea a devenit o oază de spiritualitate ortodoxă a „Văii Ţibleşului”. An de an, cu ocazia hramurilor şi a marilor sărbători, mii de credincioşi îşi îndreaptă paşii spre Dobric.

      Aşa se face că Mănăstirea Dobric a devenit o adevărată „Perlă a Ţibleşului”. Chiar dacă obştea adunată aici însumează încă un număr destul de mic de maici, aceasta dimpreună cu părintele duhovnic, prin rugăciune, post şi răbdare continuă mai departe lupta pentru apărarea credinţei strămoşeşti pe aceste meleaguri, dedicându-se întru totul vieţii monahale dar şi idealului întregii „Văi a Ţibleşului”, de a vedea la Dobric o înfloritoare aşezare mănăstirească.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Galerie Foto