Parohia RETEAG

Parohia Ortodoxă Reteag aparține, astăzi, Protopopiatului Beclean, în trecut fiind arondată Protopopiatului Dej, și, mai înainte, Protopopiatului Năsăud.
În privința originii denumirii de Reteag, lingvistul Miklosich este de părere că numele ar proveni de la cuvântul slav retjas, retez, însemnând coastă de deal, dar lingvistul Benko Joszef este de altă părere; el susține că provine de la cuvintele maghiare ret (loc drept, fânaț) și hegy (deal), ceea ce presupune că localitatea exista la venirea maghiarilor și ei au numit-o așa pentru că este așezată jumătate pe șes si jumătate pe deal.
Localitatea este situată pe malul drept al Someșului Mare, în apropierea Cetății Ciceului, fiind reședința comunei Petru Rareș.
Este menționată pentru prima dată în 1283 cu numele Retheeg, ca moșie a familiei Ratold. Alte denumiri: Sacerdos de Reteg, Oppidum Rettheg (1405), Rettyagu (1750). De-a lungul vremii Reteagul a avut un rol important în istoria Văii Someșului Mare.
O biserică din lemn a existat înainte de 1700, ridicată în locul numit Țințirim, care s-a îmbogățit în anul 1706 cu un clopot având următoarea inscripție cu litere chirilice: ”Acest clopot este al bisericii românești din Reteag, turnat la anul 1706 de Lerinț în zilele popei Filip”. Pe același loc a fost ridicată, pe la 1800, o biserică de zid cu hramul ”Sfântul Nicolae”, dar a fost dărâmată în 1947-1948.
Actuala biserică de zid (din piatră și cărămidă, alternativ) a fost edificată între anii 1935-1936, în centrul satului, având hramul ”Sfântul Nicolae”, ca și biserica veche.
Biserica este zidită în stil bizantin, în formă de cruce, cu o boltă arcuită și două turle mari la intrarea dinspre apus. Dimensiunile noului locaș sunt impresionante (cca 35/15m). A fost pictată inițial de pictorul dejean Wolosznyai, în anul 1948, și renovată în 1957. Actuala pictură, în frescă, a fost executată de pictorul bucureștean Gheorghe Croitoru (1977-1980).
Dintre obiectele de patrimoniu se mai păstrează doar clopotul cu inscripția de la 1706 și ușile împărătești de la veche biserică din Țințirim, care au fost încadrate în iconostasul actualei biserici la 1936.
Cimitirul străvechi al satului se afla în jurul bisericii de lemn (înlocuită apoi cu una de zid, pe la 1800), fapt pentru care locul respectiv a primit, și poartă și azi, numele de Țințirim. Acest cimitir nu a mai fost folosit de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din pricina faptului că devenise neîncăpător. De atunci răposații au fost îngropați în cimitirul comunal.
Cimitirul comunal este situat pe un deal înalt și are cca 4 ha, fiind amintit pe la 1779 ca Dealul Cimitirului (Temeto Heghy). Nu există o delimitare strict confesională din pricina faptului că în localitate sunt foarte multe familii mixte, româno-maghiare, de religie ortodoxă, reformată și romano-catolică. Doar neoprotestanții sunt așezați în latura vestică a cimitirului, separat de celelalte confesiuni.
La Reteag a existat o școală confesională românească dar începuturile nu-i sunt atestate. Am putea pune pe seama hotărârii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Transilvania din 1675, condus de Mitropolitul Sava Brancovici, care le cerea preoților să adune copiii la biserică și să-i învețe scrisul și cititul. Ne gândim că popa Filip va fi făcut lucrul acesta.
Prima mențiune documentară despre un local destinat special școlii o avem din Gazeta Transilvaniei, nr. 102/1851, care pomenea de inaugurarea școlii din Retag. Descrierea exactă a acestui așezământ o avem de la Ion Pop Reteganul, care a învățat aici și spune că ”era o casă lungă, la marginea vestică a cimitirului bisericii, … acoperită cu paie”. De funcționarea școlii se îngrijea în mod direct Biserica, prin preotul satului, fiind socotită până în 1918 drept școală confesională.
Manifestările culturale se desfășurau în localul școlii, doar prin 1944 fiind amenajată o sală de spectacole în casa protopopului Macrea Teodor, care a funcționat până în 1973 când s-a construit actualul cămin cultural. Spectacolele erau susținute, mai cu seamă, de elevii tineri pregătiți de către dascăli, dar și de preotul satului.
Șirul preoților cunoscuți cu numele începe cu Filip (inscripționat pe clopotul de la 1706) și se continuă după cum urmează: George și Iuan (menționați în conscripția de la 1733); Vasile – era în funcție în 1769; Alexa este amintit pe la 1808; Pop Vasile (Basilius Papp) păstorea pe la 1835 pe cei 630 de credincioși din Reteag; Moroșan Trifon – preot pentru cei 767 de credincioși din anul 1842 până în 1864, deținând și funcția de protopop al Districtului Vice-archi-diaconal Reteag; Moldovan George (Georgius Moldovanu) – preot și protopop în Reteag între anii 1864-1867 (numărul credincioșilor era de 859) după care este numit vicerector la Seminarul teologic din Gherla; Pop Ambrozie – preot și notar districtual al Vicearhidiaconatului Reteag între anii 1867-1902, perioadă în care numărul credincioșilor a crescut gradual de la 859 la 1028; Sonea Ioan- preot și protopop între anii 1903-1927, a fost cel care a organizat și condus delegația reteganilor la Marea Adunare Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia; Seplecan Ioan- preot din 1927 până în 1930; Salvan Paul (Pavel) 1933-1938, prin grija căruia s-a construit noua biserică parohială din Reteag; Chișu Simion- preot celib, doctor de Roma, în Teologie, profesor la Academia de Teologie din Cluj, a fost preot și protopop la Reteag între anii 1938-1940; Macrea Teodor- preot și protopop al Tractului Protopopial Reteag (1940-1948); Moisa Ioan (1948-1951); Truța Sabin (1951-1954); Bodale Dumitru – doctor în Teologie Ortodoxă la Cernăuți, a păstorit între anii 1954 și 1970; Nistor Vasile – paroh de la 01.07.1970 până la 01.07.2010; Petrican Teodor – din 2010 și în prezent.
Preotul paroh Teodor Petrican s-a născut la 12 mai 1969, în localitatea Dobricel, acolo unde urmează și cursurile Școlii Generale. Peste ani este absolvent al Facultății de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu, promoția 1992. Urmeză studii doctorale în cadrul secției de Teologie Morală la aceeași facultate, din Sibiu, în perioada 2006-2009. A obținut gradele profesionale în preoție: definitivat în 1995, gradul al II-lea în 1998, dar și distincții pentru munca depusă: sachelar în 1995, iconom în 2003 și iconom stavrofor în 2004. Păstorește Parohia Ortodoxă Reteag de la 1 iulie 2010. Timp de 17 ani (1 iulie 1993 – 1iulie 2010) a păstorit Parohia Ortodoxă Vad. Este căsătorit cu Maria Petrican, de profesie învățătoare, au împreună un fiu, pe nume Teodor, absolvent al Universității Tehnice din Cluj Napoca – secția calculatoare – ca șef de promoție, în prezent inginer programator.
Parohia Ortodoxă Reteag are astăzi un număr de aproximativ 1000 de credincioși. O parte dintre ei sunt plecați la muncă în străinătate și vizitează satul și rudele arareori. Biserica se implică activ în viața comunității, în strânsă colaborare cu celelalte instituții din localitate.
Consiliul parohial are ca membri pe: Măluțan Ioan – Epitrop, Cocoș Vasile, Hognogiu Teodor, Baniai Ioan, Bâzdâră Gheorghe, Șuteu Gheorghe, Silaghi Pintea, Horoba Grigore, Podea Florin, Chira Ioan, Bălălău Eugen, Marc Gheorghe, Hordouan Petru.
Comitetul parohial este compus din următoarele persoane: Petrican Maria, Nicula Sinefta, Rus Mihaela, Cocos Monica, Zosin Livia, Cociș Dorina, Clapa Emilia, Câmpean Irina, Bâzdâră Lucia, Antal Maria, Câmpan Sorina, Leleștean Reghina, Pop Felicia, Baniai Susana, Oros Raisa, Măluțan Liana.
Se urmărește, astăzi, dinamizarea vieții religios-morale și trăirii liturgice în contextul secularizării tot mai accentuate a societății contemporane.

Galerie Foto