Parohia BRANIŞTEA
PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ BRANIŞTEA
Istoricul comunităţii parohiale
Parohia ortodoxă Braniştea face parte din protopopiatul Beclean. Satul Braniştea este atestat documentar din anul 1269 sub denumirea de Aqua Palosa, iar putin mai târziu sub denumirea de Arpastow =Lac cu orz, denumire ce o păstrează până în anul 1925, când primeşte numele de Braniştea=pădure cu arbori ce nu se pot tăia, denumire primită datorită livezilor care existau pe teritoriul satului, multe din ele dăinuind până azi.
Localitatea Braniştea este situată în partea vestică a judeţului Bistriţa-Năsăud, la limita cu judeţul Cluj şi are ca vecini: în partea sudică satul Unguraş, în partea vestică satul Sânmărghita, în partea nordică satele Reteag şi Uriu, în partea nord-estică satele Ciceu-Cristur şi Coldău, în partea estică oraşul Beclean, iar în partea sud-estică satele Rusu de Jos şi Malin. Din punct de vedere geografic, comuna Braniştea este situată în podişul Transilvaniei în „districtul dealurilor Bistriţei şi Unguraşului”, pe malul stâng al râului Somesul Mare, în aval de confluenţa acestuia cu Şieul.
Populaţia din această localitate datează încă din perioada geto-dacă, dar apare atestată documentar abia în Evul Mediu, când grofii Bethlen Farkas şi Szodoray Miklos îi transformă pe români în iobagi şi jeleri. Conscripţia din 1733 aminteşte de români, că au o biserică şi că, administrativ, satul aparţinea de Cetatea Ciceului.
Istoricul bisericii parohiale
Date precise nu avem până în anul 1817, când comunitatea ortodoxă din sat trece la uniaţie, sub păstorirea preotului Vasile Lupu, a cărui piatră funerară se găseşte în cimitirul vechi, aproape de pristoulul bisericii vechi, care se păstrează şi azi, find dintr-o singura piatră. În anul 1817 exista o biserică din lemn, situată în cimitirul vechi, doua case parohiale, un preot şi 83 de fumuri (aproximativ 455 de suflete).
În noaptea de 27 august 1898, din neglijenţa crâsnicului, biserica a ars în întregime. O parte din credincioşi au vrut să cumpere o biserică din lemn din satul Buza, iar o parte s-au împotrivit şi aşa se ajunge la construirea bisericii actuale. Terenul a fost donat de Horthazi Stefan, pentru a fi lângă biserica reformată, care se afla în construcţie.
Arhitectul Vince din Viena, începe lucrarea şi Baisero Antol o finalizează în anul 1901. Este în stil nou, având lungimea de 22m, lăţimea de 12m, înălţimea turnului 25m, fundaţie de piatră, zid din cărămidă si acoperiş din tablă.
În decursul anilor a suferit mai multe reparaţii:
– În anul 1935 a fost reacoperită cu tablă zincată sub preotul Motântan Procopiu;
– În 1946 se împrejmuieşte cu gard de ciment;
– În 1948 se pune duşumea de scândură, se înlocuieşte iconostasul de piatră cu unul de scândură confecţionat de Hăşmăşan Ioan cu 16 icoane fixe, în acelaşi an s-a ridicat monumentul eroilor dintre cele două războaie mondiale, sub îndrumarea şi cu ajutorul părintelui Teodor Bezeriţă;
– În anul 1962 au fost înlocuite clopotele cu unele mai mari;
– În 1968 a fost electrificată intrând şi în posesia unui candelabru de cristal, primit de la Mănăstirea Franciscană din Dej, care-l primise din Veneţia;
– În 1972 este renovată în întregime, în interior şi exterior, acoperiş cât şi înlocuirea tâmplărirei, a fost pictată de studentul Hampu Dumitru din Aiud, pictură donată de credincioşi, în exterior a fost lucrată de meşterii C.A. P.- ului Braniştea;
– În ziua de 24 septembrie 1972 a fost resfinţită de ÎPS Teofil, sub îndrumarea şi cu ajutorul Pr. Banciu Ştefan.
– În anul 2003 se începe reparaţia capitală a Bisericii, interior şi exterior: este înlocuit iconostasul vechi cu unul sculptat de Câmpean Nicolae din Sânmărghita. De asemenea este înlocuit tavanul din scândură cu unul nou, pe care se aplică tencuială. Interiorul este pictat în tehnica tempera grasă de pictorii Teodor Ştefan şi Andonaş Niculai. Sunt înlocuite laviţele vechi cu bănci noi. Este introdusă încălzirea centrală pe lemne, sunt schimbate candelabrele. În 22 mai 2011 este resfinţită Biserica de PS Irineu Bistriţeanul, în timpul păstoririi preotului Făzăcaş Gavrilă.
– Între anii 2000-2002 a fost reconstruită casa parohială.
În patrimoniul bisericii nu există obiecte vechi de cult, precum nici manuscrise şi cărţi vechi. Preoţii care au slujit de-a lungul timpului sunt: în anul 1817 Vasile Lupu. Date nu mai avem până în 1901 când preot este Procopiu Motântan. Între anii 1940-1951 au slujit următorii preoţi: Ioan Moişa, Teodor Bezeriţă, Ilie Casapu, iar din 1951 până în 1997 a slujit părintele Ştefan Banciu. Din 1997 până în 2014 a slujit părintele Făzăcaş Gavrilă.
Cimitirul(ele)
Parohia deţine două cimitire: cel vechi în care se găsesc ruinele Bisericii care a ars şi cimitirul nou, care este şi cel actual.
Activităţi culturale şfilantropice în trecut
În anul 1851 ia fiinţă Şcoala Confesională primară. Şcoala cuprindea pe toţi copii români şi funcţiona într-o casă de grădele lipite, cu acoperiş din paie. Învăţătorii amintiţi sunt: 1867-1876 Antonia Szekely, 1876-1898 Bezeriţă Bartolomeu, 1909-1910 Kirtoş Vasile, 1910-1911 Moiş Ioan. Din 1911 până în 1918 toţi copii au învăţat la Şcoala de stat.
Profilul actual al parohiei
Din februarie 2015 preot paroh este Bejan Adrian. Parohia are 198 de familii, aprocximativ 480 de credincioşi. Parohia deţine o bibliotecă compusă din numeroase reviste teologice adunate începând din anii 50’, PSB-uri şi alte cărţi teologice şi duhovniceşti.
SURSE BIBLIOGRAFICE
Istoricul Parohiei Braniştea, întocmit de Părintele Banciu Ştefan în anul 1972;
Istoricul Parohiei Braniştea, întocmit de Părintele Fazecaş Gavrilă în anul 2011:
Datele de contact:
Sat Braniştea, Comuna Braniştea, Jud. Bistriţa Năsăud, Strada Principală, nr 31.
Hramul Parohiei este Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril
Tel. 0263 349 140