Parohia ENCIU

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ENCIU

Istoricul comunităţii parohiale

Satul Enciu din cadrul comunei Matei, jud. Bistrița- Năsăud este înregistrat documentar în anul 1356 sub denumirea Ench. Numele satului provine de la germanul Hencs sau din prenumele Ensc. În 1356 se amintește că primul posesor al așezării a fost moșierul Marton, fiul lui Janos, un nobil sas din Bistrița.
În 1386 regele Karoly, donează o parte a moșiei lui Gergely, fiul lui Janos din Beclean, iar cealaltă parte lui Laszlo și Peter fiii lui Janos Apaffy, descendenții familiei Bethlen. Între anii 1390-1603 satul Enciu a fost proprietatea mai multor familii nobile maghiare. În această perioadă cultul predominant a fost cel romano-catolic, amintindu-se în anul 1490 de un vicar pe nume Mihaly. După cum arată izvoarele, locuitorii satului Enciu au fost sașii, care apoi au dispărut căzând victime oștilor inamice.
În anul 1615 se amintește că satul a fost total devastat, iar apoi a fost repopulat cu români. Locuitorii români ai Enciului au trecut la cultul greco-catolic în anul 1817. Biserica din lemn construită în anul 1790, în partea vestică a satului, a fost sfințită anul următor purtând hramul Sf. Cuv. Parascheva, fiind înzestrată și cu trei clopote. Într-un document din anul 1733 îl găsim ca preot pe Grigore care păstorea 40 de familii. În anul 1762, în Enciu era un preot unit, o biserică și 17 familii de enoriași, trei preoți ortodocși și 70 de familii, având în posesie două biserici. Preoții care slujeau acolo erau din familia Maroșan (Mureșan), iar mai târziu, în jurul anul 1898 este amintit preotul Iacob Nechita.
Biserica este de zid, edificată în 1925 și sfințită în același an de episcopul unit Iuliu Hossu. Prima casă parohială de zid a fost edificată în 1939, la acea dată preot paroh, fiind Vasile Prahase (care slujește până la 1 Iunie 1952 când se transferă în parohia Zagra). Din anul 1952 până în 1972 parohia a fost păstorită de Pr. Vasile Pop, iar din 1973 până în 2014 de Pr. Ioan Sulici. Între anii 1997-1998, biserica a fost reparată capital, fiind înzestrată cu iconostas nou și repictată. A fost resfințită la 6 Iunie 1999 de PS Irineu Pop Bistrițeanul. Începând cu anul 2015 parohia Enciu este păstorită de Pr. Călăuz Gheorghe-Daniel.
Filia Bidiu
-Scurt istoric-
Localitatea Bidiu este înregistrată documentar în anul 1305 cu ocazia împărțirii bunurilor între membrii familiei nobiliare, în care figura și moșia Bodyn (Bidiu). În 1374 este amintit un oarecare Laurențiu de Bidiu, aflat în slujba nobilului de Mancler. Stăpânirea nobililor din familia Apafy asupra Bidiului este întreruptă în 1468, când din ordinul regelui Matei Corvin, aceasta intră în stăpânirea voievodatului Transilvaniei Nicolaus Crupon.
În perioada 1658-1663 satul suferă de pe urma incursiunilor turco-tătare, mai mulți dintre locuitorii satului fiind duși în robie. În 1785 în Bidiu sunt consemnate 60 de case în care trăiau 407 persoane, aparținând ritului ortodox.
În perioada 1846-1847 au fost colonizate în Bidiu mai multe familii de ruteni aduși din Ucraina subcarpatică. Satul a aparținut până în 1918 de Comitatul Dăbâca, apoi până în 1926 de județul Someș, iar apoi a fost arondat județului Bistrița- Năsăud.
Prima biserică despre care vorbesc izvoarele istorice, a existat în partea satului numită „Pădurice” prin sec. XVII, fiind construită din lemn de stejar. Ruinele ei se mai observau în sec. XIX. În anul 1898 s-a construit o nouă biserică, de asemenea, din lemn.
În perioada 1967-1974 în filia Bidiu s-a construit o nouă biserică din cărămidă, înzestrată cu pictură. A fost sfințită la data de 11 Mai 1975 de către vrednicul de pomenire, IPS Teofil Herineanu al Clujului. Până în anul 1954 a existat ca parohie de sine stătătoare, iar din anul 1954 a devenit filie a parohiei Enciu. În anul 1998 s-au făcut zugrăvelile exterioare, iar în 1999 cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la sfințire, în Duminica Tomii PS Dr. Irineu Pop Bistrițeanul a oficiat Sf. Liturghie alături de un sobor de preoți și diaconi. În prezent filia Bidiu are 87 de familii (160 de credincioși), care se nevoiesc să-și facă datoria față de Biserică. Astfel, după ce au primit ca donație din partea unei bune creștine, Bătinaș Angela din Bistrița, un teren pentru cimitir, au contribuit cu peste 4000 de Lei ca să-l împrejmuiască, lucru finalizat în anul 2004. Majoritatea creștinilor sunt pensionari din agricultură, aceasta fiind ocupația de bază și astăzi.
Între anii 1952-1973 filia a fost păstorită de Pr. Pop Vasile, între anii 1973-2014 de către Pr. Sulici Ioan, iar din anul 2015 filia este păstorită de către Pr. Călăuz Gheorghe-Daniel.