Parohia JIMBOR
PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ JIMBOR
Istoricul parohiei Jimbor, filia Buza-Cătun
Primele informaţii scrise le găsim intr-un Extras însumativ, al tuturor preoţilor si familiilor romaneşti unite şi neunite din Transilvania, realizat în anii 1760-1762, de către Baronul Adolf Bucow, în care se spune că în acea perioadă la Jimbor, ,,era un preot unit cu 15 familii şi un preot neunit, deci ortodox, cu 31 de familii. Era o singură biserică, 2 case parohiale şi o avere.
Dar când a fost construit primul locaş de cult al bisericii românilor din Jimbor?
În Monografia, editată de I. Kadar, el afirmând că biserica a fost edificată în 1773, din lemn. Memoria colectivă a jimborenilor, a reţinut următoarele despre construirea bisericii lor,,Cea mai veche biserică a fost în cimitir. Un vânt puternic a surpat-o. Era din lemn. Turnul ei a fost aruncat mai la vale, dar a căzut tot în poziţie verticală. Clopotar era Corpodean Teodor şi Suciu Ion pentru gheaţă când a venit vijelia.
Clopotele de la biserica din deal împreună cu veşmintele au fost cumpărate de Maria Topan şi sfinţiei pentru îndepărtarea vremurilor grele. Şi astăzi toţi oamenii spun că atunci când se trag clopotele din cimitir se opresc vremurile grele şi nu cade grindină.
Terenul actualei biserici a fost donat de un birău (primar) bătrân numit Genge Ştefan. Acesta a fost inconştient trei zile şi trei nopţi şi a chemat pe preotul Măierean şi i-a spus că el a batjocorit o fată din Matei, i-a tăiat sânii şi i-a pus sare şi a ucis-o şi i-a luat lada unde îşi ţinea banii. El a donat tot pământul de la biserică şi de la casa parohială şi mulţi bani pentru construirea bisericii. Genge Ştefan era maghiar şi de religie reformat.
Materialul pentru actuala biserică s-a adus într-o primăvară. Căzuse multă zăpadă şi toţi oamenii care aveau trăsuri (cu cai, cu boi, cu vite) au plecat la Lumpcerd=Zoreni unde au demolat o magazie şi a adus tot materialul (piatră, cărămidă, lemn, corni, scândură) şi cu acest material zidarul Sobo leni din Apatiu a zidit actuala biserică. Nu a făcut destul de adâncă fundaţia, ci doar de 80 cm, ceea ce a dat, cum se poate vedea şi azi, naştere la fisuri în pereţi, deşi zidul este destul de gros. Biserica este în formă de cruce, lungimea este de 20 m, lăţimea este de 10 m.
Un clopot pentru biserică a fost cumpărat de învăţătorul Banciu Ioan iar al doilea a fost cumpărat de Morar Toader-Buha, ajutat şi de credincioşii din sat.”
Comunitatea bisericească română din Jimbor, a avut în proprietatea sa, încă de la început, în afară de lăcaşul de cult şi casa parohială şi o suprafaţă de pământ, care a fost întregită la reforma agrară din 1920.
Memoriul se pare că a fost luat în considerare deoarece în anul 1949, biserica românească din Jimbor, avea în proprietate o suprafaţă de 25,43 iugăre teren din care 20,23 iugăre arabil şi 5,20 iug, fânaţe.
În decursul timpului au slujit altarul bisericii din Jimbor, preoţi cu har dumnezeiesc, cu dragoste şi respect faţă de enoriaşi. Din lipsă de informaţii numele tuturor acestora, cu excepţia celor care au fost deja consemnate mai sus – nu ne sunt cunoscute.
Din amintirile oamenilor mai în vârstă din sat rezultă, că în preajma anului 1920, a slujit la biserica din Deal, preotul Măierean Alexandru. Între 1940-1944 el a trecut în România. Apoi in 1920 preotul bisericii era Falup Isidor, din Chiochiş. Sub conducerea acestui preot s-a construit actuala biserică – deoarece cum s-a mai arătat-vechea biserică a fost dărâmată de un vânt foarte puternic. În anul 1944 era preot la Jimbor Pop Dumitru, ce a ajuns mai târziu profesor de teologie la Cluj. În 1949 era preot Istrate Petru, din Feldrioara. Pentru convingerile sale politice, anticomuniste şi pentru acuzaţia de a fi făcut parte din Garda Albă a fost arestat şi condamnat la 8 ani de temniţă şi dus la canal. A murit în închisoare. Anul 1950, găseşte ca preot la Jimbor pe Chelement, care a slujit puţin în localitate. Era vestit pentru slujbele ce le făcea noaptea. A fost pârât la organele puterii ateiste şi Episcopia l-a transferat în Munţii Apuseni. În 1955 era preot Bărcaru Nicolaie, care a plecat apoi într-un sat de lângă Sic.
Perioada care a urmat, 1960-1967 este marcată profund de prezenţa şi activitatea cu totul remarcabilă a preotului paroh Mina Dobzeu, ajuns astăzi la rangul de Arhimandrit. A suferit şi el închisorile comuniste şi a fost trimis la Jimbor disciplinar.
În anul 1962, la închisoarea din Jilava tânărul părinte Mina Dobzeu l-a botezat ca ortodox pe evreul Nicolae Steinhardt.
În timpul şederii lui la Jimbor, s-au plantat în jurul bisericii mai mulţi nuci şi meri pentru a opri astfel alunecarea de teren. La Fânaţe a ajutat la construirea casei pentru Ilişca Mândrean din Fânaţe, apoi la acoperirea casei locuitoare Iliana Dascăl. Pentru Filia Buza Cătun, a construit o biserică nouă. De la Jimbor s-a retras la mănăstirea din Huşi.,,Părintele Mina Dobzeu s-a născut la 5 noiembire 1921 însatul Grozeşti, comuna Lăpuşna (Basarabia). La 13 ani a intrat la mănăstirea Hîncu, unde a rămas până în 1938. Timp de 2 ani şi-a făcut ucenicia în sculptură bisericească la Mănăstirea Căldăruşani. După război, în care a fost participant activ, a absolvit seminarul Teologic la Mănăstirea Neamţ şi Facultatea de Teologie la Bucureşti. În 1948 a fost tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, Episcopia Huşilor, 7 ani mai târziu devenind preot. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula şi in Parohia Jimbor (Cluj), cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădiceşti şi, din 1969, la Mănăstirea ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Huşi: Considerat un revoluţionar, dar şi un preot cu mult har, părintele Mina este şi azi căutat pentru sfat şi împăcare de mii de credincioşi din toată ţara. Între anii 1970-1971 a fost preot Mihuţ Ioan.
Anul 1970, a rămas în memoria românilor, ca un an al marilor inundaţii, determinate de căderile masive de zăpadă din timpul iernii şi a ploilor torenţiale din primăvară. Fără a fi într-o zonă de munte, de pe urma cantităţilor mari de apă căzute au avut de suferit şi Jimborenii, casele unora din ei alunecând. Tot atunci s-a surpat şi peretele de sud al bisericii. Credincioşii au sărit, sub conducerea preotului lor, la efectuarea unor importante lucrări de consolidare; prin turnarea unui zid de beton armat şi grinzi de susţinere. Tot atunci a fost zidit din nou peretele de sud al bisericii, care avusese şi el de suferit. Lucrările au fost coordonate din punct de vedere tehnic de Anton Toader. Preotul Mihuţ a plecat in Ilişua, apoi la Anieş unde a construit o biserică şi casa parohială, după care a emigrat în Canada unde este preot.
În anul 1972, la biserică a venit ca preot Horga Dumitru. El a asigurat pictarea bisericii, aducând în acest scop, pe călugărul pictor Artemie, de la Mânăstirea Nicula. A construit şi casa parohială. A plecat în Moldova la parohia Ostranda, unde serveşte şi acum.
Între anii 1976-1982, a slujit ca preot al bisericii din Jimbor părintele Pop Petru. Sub îndrumarea lui s-a tencuit o parte din casa parohială şi s-a realizat gardul de la drum. S-a transferat de la Jimbor la Buza.
Începând din anul 1983 şi până în anul 1997, preot paroh în sat a fost Ştir Mircea, care cu sprijinul tatălui său s-au ocupat de construirea grajdului şi a celorlalte anexe ale casei parohiale. A decedat la 39 de ani, lăsând în urmă o văduvă şi doi orfani.
Din anul 1998, şi până în 2011, slujeşte ca preot Ioan Pugna. La venirea lui, biserica era într-o avansată stare de degradare, ceea ce a impus lucrarea de urgenţă a unor ample măsuri de salvare. În urma lucrărilor de reparaţii la biserica din Jimbor, a avut loc şi târnosirea Bisericii de către Preasfinţitul Părinte Episcop Irineu Bistriţeanul la data de 20 Septembrie anul 2005.
Biserica de lemn din Buza-Cătun, Comuna Chiochiş, judeţul B-N nu mai există. Biserica era construită la începutul secolului al XVII-lea având însemnat anul 1601, fiind adusă din localitatea Iuş, în prezent Fântânele.Locul de provenienţă al bisericii precum şi momentul a aducerii ei, anul 1897, au fost inscripţionate pe o grindă a bisericii.
În anul 1906 s-a realizat probabil o refacere sau o renovare mai substanţială. Avea hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Locuitorii din Fagădauă, aşa cum se numea mai demult localitatea au renovat biserica din lemn în anul 1927.Nu se cunoaşte exact momentul demolării ei, dar vechea biserică a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Biserica actuală a fost construită de în timpul slujirii părintelui arhimandrit Mina Dobzeu, punându-se piatra de temelie in anul 1968, lucrarea terminându-se în anul 1971 şi fiind sfinţită în acelaşi an de Prea Sfinţitul Părinte Emilian Birdaş. Biserica are hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, este construită din zid de cărămidă iconostasul este din scândură iar pictura a fost realizată de părintele Artenie de la Mânăstirea Nicula, în tehnica fresco.
În prezent în Parohia Jimbor, filia Buza-Cătun slujeşte preotul Bârta Doru Ionel, născut la data de 29 August 1975, absolvent al Liceului Economic Năsăud şi al Facultăţii de Teologie Piteşti, hirotonit preot la data de 14 Noiembrie 2004 de Prea Sfinţitul Părinte Irineu Bistriţeanul, având grade profesionale definitivat şi gradul II.
La venirea mea în această parohie existau 410 suflete, (Jimbor-283 suflete, Buza-Cătun – 127).Pe lângă ortodocşi există şi alte confesiuni: penticostali – 96, reformaţi – 67, baptişti – 39, sâmbetişti – 2, iehovişti-1.
În luna mai 2011, când am fost transferat în aceasta parohie am găsit casa parohială în stare de degradare aproape totală şi am efectuat lucrări de reparaţii generale, aducând-o într-o stare convenabilă de locuit. Am înzestrat sfântul locaş cu obiecte şi cărţi bisericeşti la nivelul cerinţelor actuale.
Deoarece biserica din Jimbor fiind aşezată pe un teren în deplasare deasupra drumului comunal şi datorită lucrărilor de amploare la acest drum precum şi a secetei, s-a constatat atât la turnul principal, cât si deasupra boltei precum şi în sfântul altar crăpături care vizează un pericol real. Împreună cu credincioşii parohiei s-au se efectuat lucrări de consolidare şi subzidire a bisericii din parohia Jimbor.